In bataia vantului a aparut
la noi prin anii nouazeci si ...... ca fiind scrisa de Sandra Brown. Am
cautat detalii despre carte pe site-ul autoarei si nu am gasit nimic. Deci sunt
doua optiuni: ori a fost scrisa de Sandra Brown si nu mai vrea sa recunoasca
asta (ceea ce nu prea cred :) ), ori a fost scrisa de altcineva si a aparut ca
fiind scrisa de SB (fapt ce am vazut ca se cam purta prin anii aceia, deoarece
febra SB era la moda).
De ce va vorbesc despre aceasta carte? Chiar daca povestea
de dragoste prezentata este simpla iar personajele (in special cel feminin) par
un pic lovite in cap cu o anume tigaie minune :), si actiunea nu se leaga prea
bine, deliciul cartii ne este oferit de traducere.
Cred ca daca era o carte de
bancuri tot nu ma distram asa copios.
Cartea ne prezinta povestea Laurei (24 ani) o pictorita
talentata care este nevoita sa plece la bunicul sau in insula Mykonos deorece
acesta fusese bolnav, si in plus primise niste informatii ca acesta ar fi jefuit
in mod sistematic de un "prieten grec". Pentru ca ea considera ca
nimeni nu ar baga in seama doi artisti si avea nevoie de o acoperire il invita
in Mykonos si pe Mark asociatul sau de la galeria de arta.
Ajunsi pe insula greceasca, Laura il intalneste pe Dimitris
Paridis, nimeni altul decat barbatul care in urma cu cinci ani o parasise dupa
ce petrecusera o seara plina de pasiune.
Cum la prima lor intalnire avea ochelari de soare si parul
ii era acoperit de un batic, Laura are senzatia ca Dimitris nu a recunoscut-o si
ramane surprinsa atunci cand, participand alaturi de bunicul sau la o petrecere
data de noul proprietar al casei in care isi petrecuse copilaria, acesta o
intreaba daca s-a terminat joaca.
Reteta tip telenovela continua, incercarile de apropiere ale
lui Dimitris chiar si cererea in casatorie sunt respinse cu vehementa de Laura
iar situatia s-ar fi invartit in acelasi punct daca temperamentul de grec nu
si-ar fi facut cunoscuta prezenta si Dimitris nu i-ar fi adus la cunostinta
bunicului intentia de a se casatori cu nepoata sa, punand-o pe aceasta in fata
faptului implinit. Cu timpul Laura cedeaza in fata fortei de seductie pe care
Dimitris o avea asupra ei si intampina cu bucurie ideea de a se casatori.
Mirajul este risipit insa de imbolnavirea bunicului, iar
interventia prompta a lui Dimitris pentru ca acesta sa primeasca cele mai bune
ingrijiri la Londra este umbrita de disparitia acestuia fara nicio alta explicatie.
Deja-vu nu alta.
Oare se repeta scenariul de acum cinci ani?
Vor ramane cei doi impreuna?
Stiu ca s-ar putea sa nu va intereseze ce se intampla cu cei
doi chiar si mie ajunsese sa-mi fie indiferent finalul, dar nu si dorinta de a descoperi
noi fraze celebre rezultat al unei traduceri "geniale"
Prima care-mi vine in minte si m-a facut sa recitesc
paragraful deoarece ramasesem pe dinafara si nu prea prindeam ideea suna un pic
scary, dar e profunda, zau...:)
"-Mai spune ceva si o sa te omor, sopti el ca un om
mort."
....uau, cum o suna
oare soapta asta?
si o alta idee
"soptita" din strafundul creatiei literare:
"-Dimitris, te iubesc!
In clipa aceea, intoarse capul cu o privire ofilita, ca si
cum incerca sa-si infiereze imaginea ei in minte."
aici a trebuit sa va scriu si motivul, nu de alta dar sa
stiti si voi de ce se ofilea omul ... :)
Mare adevar, nu? Dupa ce-ti declara dragostea eterna te cam
ofilesti pe picioare nu alta...
Gata, nu mai spun nimic. Daca vreti sa citi cartea cititi-o
si distrati-va printre randuri, daca nu doriti nu-i nimic, nu pierdeti mare
lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu